Aseară, la meditaţia de la iezuiţi am cugetat pe marginea dependenţelor noastre. Dependenţă de obiecte, de oameni, de obiceiuri, de funcţii, de felul în care suntem percepuţi din exterior… Despre toate aceste dependenţe care ne îndepărtează de Dumnezeu… Despre libertatea în Domnul pe care o ai când te scuturi de jugul acestor dependenţe…

Şi iată trei rugăciuni minunate ale spiritualităţii iezuite, pe care vreau să vi le împărtăşesc:

Rugă pentru umilinţă

Doamne, dă-mi un profund simţ al umorului, nu al înfumurării. Dă-mi să-mi cunosc absurdităţile, înainte de a face fapte absurde. Ajută-mă să înţeleg că atunci când acţionez cu umilinţă, fiinţa mea e mai umană, mai demnă de încredere şi mai vrednică de preţuirea ta.

Ia-mi, Doamne, şi primeşte

Ia-mi, Doamne, şi primeşte toată libertatea mea, memoria mea, mintea şi voinţa mea toată; tot ce am sau ce posed e din darul tău; ţie, Doamne, ţi le înapoiez; toate ale tale sunt; dispune de ele după bunul tău plac, dă-mi numai iubirea şi harul tău şi mi-e de ajuns.

Şi ultima e Sufletul lui Cristos, o rugăciune atribuită sfântului Ignaţiu de Loyola foarte apropiată inimii mele, pe care v-o împărtăşesc în forma cântului: http://www.youtube.com/watch?v=QAddMpsuCPE