O prietenă dragă mi-a mărturisit recent suferinţa de a se fi certat cu o soră; în ciuda faptului că ea şi-a cerut iertare, inima surorii a rămas împietrită şi prietena mea îmi spunea că i se rupe sufletul de faptul că sora ei, în această stare de ură faţă de ea, primeşte în mod sacrileg Sfânta Împărtăşanie. Iată ce ne zice azi Cristos: „Lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te de te împacă mai întâi cu fratele tău, apoi vino şi adu-ţi darul” (Mt 5,24). Convertirea permanentă e necesară, dar mai cu seamă acum, în vremea Postului Mare. Uneori „cuiele” pe care le avem împotriva cuiva ni se par atât de justificate, încât uităm complet de acest îndemn al evangheliei. Şi e bine să ştim ca orice Împărtăşanie primită într-o astfel de împietrire a inimii constituie un sacrilegiu şi perpetuează, în mod subtil, în inima noastră, mâhnirea aducătoare de moarte a neîmpăcării: cu celălalt, cu noi înşine, cu Isus.