Ştim că Isus combate legea talionului („dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”). Iată-l astăzi enunţând un „talion” al iubirii şi al iertării: „Dacă voi nu iertaţi oamenilor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Mt 6,15). Precizarea aceasta, făcută de Isus după revelarea Rugăciunii Domneşti, ar trebui să facă parte integrantă din rugăciunea ca atare. Oare de câte ori nu cerem iertare Domnului, fără ca noi să o arătăm celorlalţi? De câte ori nu voim să ne fie iertate păcatele noastre cele multe, în vreme ce noi ne purtăm asemenea administratorului hain, care nu ştie să ierte la rândul lui? Ne rugăm şi spunem: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. Dar iertăm noi cu adevărat, din toată inima, cu iubire, fără resentimente?