Astăzi, în sărbătoarea latină a Catedrei Sfântului Petru, prin cuvintele adresate aceluia pe care Mântuitorul întemeiază Biserica, Isus ne revelează o nouă fericire: „Fericit eşti tu, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit acestea, ci Tatăl meu care este în ceruri” (Mt 16,17). Ce fel de fericire este aceasta? Fericirea de a-l fi descoperit pe Dumnezeu aşa cum este, nu schimonosit de opiniile şi intepretările noastre, de gura lumii şi speculaţiile savanţilor. Fericirea de a fi descoperit Adevărul de dincolo de multele noastre „adevăruri” fabricate din incertitudine, necunoaştere, îndârjire, nepocăinţă, nesmerenie.