Există ispite atât de subtile încât subiectul, chiar avansat spiritual, cu greu le poate cataloga ca atare.
De când particip la meditaţiile de la iezuiţi, începând să învăţ câte ceva din discernământul spiritelor, am rămas uluită de gradul de subtilitate al acestor ispite, pe care le explicitează perfect o coordonată biografică a sfântului Ignaţiu de Loyola. Pe când Ignaţiu pornise pe calea întemeierii Societăţii lui Isus, învăţaţii vremii (mai ales dominicanii) i-au atras atenţia că mai întâi este necesar ca el însuşi să înveţe Teologie, pentru a-i putea indruma pe alţii pe calea cea dreaptă şi nu în vreo rătăcire. De aceea, Ignaţiu s-a pus cu burta pe carte pentru a duce la bun sfârşit întreprinderea începută. Şi iată-l cum, în timpul studiului, era adesea ispitit să lase cartea deoparte ca să se roage. Cineva ar spune că rugăciunea nu poate fi niciodată o ispită. Ei bine, în cazul acesta, diavolul însuşi (despre care ştim de la sfântul Paul că „se preface că este un înger al luminii” 2Cor11,14) era cel care-l ispitea pe Ignaţiu să se roage, pentru că, lăsând deoparte studiul, să nu mai ajungă să-şi atingă scopul. Acest tip de ispită i se aplică şi unei mame de familie care, în loc să se îngrijească de copii, umblă toată ziua prin biserici. Şi unui tată de familie care îşi neglijează serviciul pentru a participa la nu-ş’ ce reculegere. Unui elev care chiuleşte de la şcoală ca să meargă la Liturghie. Unui călugăr care nesocoteşte ascultarea, ca să se roage mai mult, după bunul lui plac.
Creştinătatea bizantină numeşte aceste ispite „de dreapta”, pentru a le deosebi de cele care sunt clar ispite malefice, de stânga. Cred că ispitele de dreapta au în comun un element din cauza căruia sunt extrem de periculoase şi de greu de sezizat: caracterul aparent benefic al faptei respective, prin raportare la divinitate şi la morala creştină. E nevoie de un discernământ de mare fineţe pentru a separa ceea ce morala catolică numeşte intrinsece illicitum (fapte care nu sunt permise din cauza caracterului lor intrinsec rău) şi subtilitatea celor ce par intrinsece licitum (cum ar fi, în cazurile de mai sus, rugăciunea), însă a căror înfăptuire prezintă pericole la fel de grave ca şi păcatele listate explicit în decalog.
Astfel, după cum pentru Ignaţiu era greu de înţeles că rugăciunea ar putea fi rea, la fel şi pentru noi există mii de astfel de ispite cărora le cădem pradă zilnic, în mod inconştient de cele mai multe ori, şi care au început să facă parte din cotidianul prăfuit al existenţei noastre călduţ-creştine.
Una din aceste ispite de dreapta, care e frecventă în rândul celor care folosesc frecvent e-mailul şi serviciile de mesagerie instant (Messenger, Meebo, Skype etc.) e cea pe care eu o numesc „apocalipsa electronică”. Cu toţii primim zilnic mesaje de tipul: „Trimite această icoană făcătoare de minuni la încă zece contacte din lista ta, ca să nu ai zece ani de ghinion”, „Profeţia de la Fatima te ajută să ai o viaţă prosperă, dar numai dacă faci publică această rugăciune”, „Dă mai departe această rugăciune şi vei fi martorul unei minuni, dacă nu, vei avea parte de o mare catastrofă”, „Nu rupe lanţul de rugăciune, ca să nu fi lovit de o mare nenorocire” şi altele asemenea. Orice persoană care nu vrea să aibă de-a face cu mâna cea lungă a lui Dumnezeu, scapă de blestem printr-un simplu click.
Iată o ispită de dreapta extrem de periculoasă, care, odată cu clickul, aduce cu sine înfăptuirea concretă a unui păcat de moarte împotriva poruncii întâi al lui Dumnezeu: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei în afară de mine; să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui”. În asemenea acţiuni, chipul lui Dumnezeu însuşi e asimilat unui idol, fiindcă cel care crede că Dumnezeu îl va pedepsi dacă nu trimite mai departe rugăciunea X ori iconiţa Y, se foloseşte greşit şi abuziv tocmai de cele sfinte pentru a perpetua o superstiţie. Acest idol intelectualist nu se deosebeşte cu nimic de idolatria practicată de vrăjitoarele cu patru clase, care folosesc imagini benefice (crucifixe, icoane) pentru a da o aură divină practicilor malefice. În plus, acest idol intelectualist insultă înfiorător însăşi inteligenţa şi bunăvoinţa Dumnezeului creştinilor, mult deasupra unor asemenea mărunte intrigi de curte care-i precupau pe zeii păgâni al Olimpului.
S-o spun de-a dreptul: o relaţie sănătoasă cu Dumnezeu nu se creează şi nici nu se întreţine prin mijlocirea unor asemenea bazaconii. Dimpotrivă, prin înfăptuirea acestora se nimiceşte şi bruma de relaţie existentă. Nici spovada, nici împărtăşania, nici participarea la Sfânta Liturghie, nici rugăciunea intimă, nici meditaţia personală, nici îndrumarea spirituală, nici formarea unei culturi duhovniceşti, niciuna din astea nu poate fi înlocuită de un click ori de alte asemenea practici superstiţioase. Vrei să fii în regulă cu Cel de Sus? Lasă click-ul şi mai dă o fugă pe la biserică! Şi rămâi la Liturghie, nu face din vizita asta una de complezenţă, de aprins lumânări şi pupat icoane. Vorbeşte cu Isus cu cuvintele tale, nu prin e-mailuri şi ppt-uri duioase scrise de alţii! Spune-i că-l iubeşti, în ciuda tuturor scăpărilor tale grosolane (dar nu include în listă lipsa click-ului, ci păcatele tale reale şi teribile). Cere-ţi iertare, prin spovadă, pentru trădările tale grave. Şi când o faci, pune pe listă şi superstiţia, dacă ai dat vreodată click-ul cu pricina. Şi cere-i Domnului iertare că, în loc să-l consideri o fiinţă vie, care trăieşte alături de tine şi te iubeşte, l-ai confundat cu unul din automatele acelea din staţiile de metrou: bagi fapte bune, îţi dă recompense; bagi fapte rele, iese un ciomag care-ţi încinge spinarea.
NB: Pentru cine nu crede asta şi trăieşte cu spaima apocalipsei declanşate din lipsa click-ului, pot să dau mărturie cu viaţa proprie: sunt bine, alive and kicking, deşi nu numai că nu dau niciodată mai departe texte de felul acesta, dar le transfer din inbox direct în trash, numai la citirea titlului. Ceea ce nu înseamnă că nu sunt bântuită de alte ispite la fel de subtile, dar pe care încă nu mi-a fost dat să le discern ca atare.
Claudia, de aceeasi parere, in ce priveste moda „click/urilor facatoare de minunatiri”! Apreciez si humorul pe care-l … consumi in descrierea situatiunii!
Bineinteles, preambulul (fals pretext, de altfel, fiind, in fapt, tema centrala a eseului tau) dureros de adevarat si de aplicat (dureros, pentru ca a fi crestin nu e nicidecum un lucru usor, e o frumoasa si intrematoare rana continua).
Laura,
Mie mi se pare ca asta cu clickurile a devenit o epidemie! Sunt zile in care primesc si 5-6 mailuri de felul asta! Ce frumos spui: „frumoasa si intrematoare rana”. Minunat gand… O rana pe care Unul singur o poate obloji… O sete pe care Unul singur o poate stinge…
Tema de azi e f.bine venita.Si eu am primit nenumarate texte cu icoane si cu binecunoscutul final da mai departe etc. etc.N-am transmis nimanui ,in mintea mea era:sa vad ce mi se intampla? cred si acum sunt in imbox,verific si la trash toate.
Despre ispita de dreapta? Ce lectie frumoasa d-na Claudia! Am citit articolul de doua ori.Vai! cred la fiecare pas ma pandeste ispita de dreapta si pe mine cazand prada ei fara sa-mi dau seama.Asa cum spuneti d-na Claudia, e greu de sesizat acest lucru,maiales in zilele noastre,bulversati fiind de atatea si atatea probleme, legi, stiri,grija zilei de maine,mai apar si probleme de sanatate si se adauga din pacate lipsa de cunostinte legata de aceasta ISPITA atat de daunatoare.De aceea e foarte binevenit acest subiect.Cu drag si multumiri
Irma
Ispitele ne pandesc pe toti. Lectia sfantului Ignatiu e de baza! Eu va multumesc ca ma cititi.
Am cazut si eu in multe ispite de dreapta…m-am regasit in mama care umbla prea mult la biserica acum 7 ani, avand doi copii acasa, si chiar daca ii lasam supreavagheati si lipseam doar o ora , cat dura Sfanta Liturghie( la care mergeam zilnic), au fost multe discutii cu socrii mei…si asa cum am aflat cam tot in acea perioada de la duhovnicul meu:
cea mai importanta in familie este Pacea !
Acum am 4 copilasi si inca unul care urmeaza sa se nasca.Merg la Liturghie doar Duminica , insa am invatat sa-L iubesc pe Dumnezeu chiar in timp ce-mi indeplinesc datoriile in familie.Ii spun de multe ori :
Doamne , te iubesc chiar acum cand imi hranesc copiii, sau cand ma joc cu ei, Te iubesc acum cand ii iubesc…
Am cazut in multe alte pacate de dreapta,din nefericire si in cele de stanga, insa Dumnezeu e bun si Milostiv si ma lumineaza aratandu-mi ispita.
Dumnezeu sa ne binecuvanteze cu Harurile care ne vor Lumina fiintele si ne vor da putere sa ocolim ispitele, sa nu-L mai ranim.
Draga mmary,
Te inteleg foarte bine: si eu am 5 copii si eu am avut probleme in familie cand am incercat sa merg zilnic la liturghie.
C.S.Lewis spunea in stilul sau foarte haios: e incredibil cata opozitie vei intalni, mai ales in familie, daca te hotarasti sa mergi zilnic la liturghie. Daca te hotarasti sa faci zilnic jogging, daca plimbi zilnic cainele, etc. etc. e OK. Dar daca vrei zilnic la Liturghie… un munte de proteste.
Eu cred ca a te hrani cu Painea Vietii,cu Domnul nostru Isus Cristos, cat se poate de des nu poate in nici un caz dauna pacii familiei (eu am inteles ce spuneai tu ca lipsa ta de acasa provoca supararea socrilor…insa nu cred ca dauna copiilor, nici sotului ci doar nu le convenea socrilor).
Trebuie verificate toate variantele si mai ales cerut in rugaciune acest Har(de a avea posibilitatea de a te uni cu Domnul in Sfanta Euharistie cat mai des).
La majoritatea Bisericilor exista liturghie de dimineata, La catedrala sunt trei liturghii la 7, 8, 9), din cate tin minte la Sf. Teresa sunt doua si la 7 30 si la 8 sau 9. Daca ai posibilitatea sa pleci dimineata o ora (cu drum cu tot caci litughia de dimineata e scurta 30 de minute) eu cred ca e un lucru bun -in nici un caz nu iei ceva de la copii, ci le dai o mama cu mai mult har, mai multa rabdare(cel putin la mine e vital sa ma intalnesc cu Domnul caci altfel… la capitolul rabdare as ramane repetenta 🙂 ).
Daca nu se poate, evident ca putem fi alaturi de Isus oriunde si oricand.
O data, intr-o duminica eram in vacanta in Biserica la Brasov si ma gandeam cum sa fac sa plec la liturghie a doua zi dimineata. Sotul meu s-ar fi suparat daca-mi puneam ceasul sa sune la 6 15 ca sa ajung la liturgia de 7 (caci l-as fi sculat si pe el in putinele ocazii cand putea dormi linistit in vacanta).
Fara ceas ma gandeam ca nu ma pot trezi…Si tot facea combinatii cum sa fac si ma tot gandeam…( exact cum ziceai si tu ca mai bine nu mai merg la liturgie pentru a salva pacea familiei…) si atunci Domnul mi-a zis cu mare claritate: Eu atat de mult te iubesc si te astept in fiecare zi si ma bucur sa ma intalnesc cu tine si am intotdeauna timp pentru tine.Macar un pic de m-ai iubi si tu – si nu as fi Primul la care sa renunti…
Ca sa nu o mai lungesc evident ca am facut tot posibilul si am ajuns a doua zi la Liturghie si nu a fost nici o problema acasa – si de atunci am fost in fiecare zi, si m-am rugat Domnului : daca Tu ma astepti in fiecare zi, te rog fa sa fie posibil sa vin, fara sa cauzez rau nimanui.
A.M
Anamaria, iti multumesc frumos. 🙂
Eu nu locuiesc in Bucuresti, locuiesc intr-o comuna din judetul Cluj, insa Domnul e bun si avem Liturghie in fiecare zi de la ora 8.Mesajul tau m-a impulsionat si voi incerca sa-mi reorganizez programul, si-mi voi duce intai fetita cu mine la biserica si abia apoi la gradinita.Mai trebuie doar ca Lorin, baietelul meu de 2 ani sa nu aiba nimic impotriva si sa fie cuminte la Liturghie.
Daca Domnul ma doreste, si cred ca ma doreste in fiecare zi la Liturghie, atunci va face posibil acest lucru , nu-i asa?
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile Sale.
Draga mmary,
Domnul sa te binecuvanteze pentru bunele tale hotarari.
Cu siguranta te va ajuta caci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta! O sa ma rog pentru tine si pentru familia ta!
A.M
Ce frumos dialogul acesta! Cata bucurie imi fac intalnirile astea pe care Domnul imi da harul de a le gazdui…
Anamaria, Claudia, va multumesc frumos si ma rog Bunului Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Harurile de care aveti mai mare nevoie si sa va pastreze mereu in Bratele Indurarii Divine. 🙂
Multumim pentru aceasta lectie. Cu permisiunea dumneavoastra voi prelua textul acestei lectii pe blogul meu(cu indicarea sursei).
Sigur, cu drag.
Pingback: Despre ispitele de dreapta şi paradoxul ispitirii « Niculinamoisescu's Blog
Dragă Claudia,
Sincere felicitări pentru instructiva cateheză! Cred că e termenul cel mai potrivit pentru acest minunat articol care ţinteşte ca un far luminos asupra întunericului ispitei şi-o scoate la iveală!
Padre Ionel,
Multumesc pentru aprecieri. Cum primesc o multime de astfel de mailuri in fiecare zi, folosesc intotdeauna ca reply acest articol. Si nu o data. am primit inapoi replici de genul: „Am crezut ca esti credincioasa, dar se pare ca m-am inselat”. E trist ca nu stim sa contemplam Crucea si sa ne iubim unii pe altii asa cum ne-a iubit el si recurgem la surogate de religiozitatate de fast-food, precum Pruncusorii sclipiciosi care isi misca manuta in Flash in ingerasii de zahar candel. Daca asta-i crestinismul, atunci, nu, nu sunt credincioasa. Prefer, de departe, realitatea cruda, dar vie, a Crucii, a carei stralucire interioara e mai cuceritoare decat orice altceva.
draga claudia,
Am citit cam tarziu..postarea….si tare mi-ar fii parut rau sa nu o fii facut-o!! Cred ca aceste adevaruri sr trbuii discutate…si la nivel..de cateheze…am devenit robi a unor noi superstiti..moderne .electronice..!
de la arisul a „n” lumanari…si mersul la M’biserici…si citirea ,,,,de n=i..ori a nustiu carei rugaciunii…acum …ne-am modernizat….in
Imi cer scuze..nu am finalizat ideea…am saracit spiritual..dar ne-am imbogatit…in’ superstiti’…..
sper sa citeasca..cati mai multi ” crestini’..si nu numai acasta postare…..adevarata credinta ai dreptate se manifesta in fapte…rugaciune…si prin participarea la liturghie si sacramente!
Domnul sa te aiba in paza…si ne intalnim sambata…in draga si linistitoarea noastra manastire…
Dincolo de partea cu ispitele de stanga/dreapta, aceste tipuri de mesaje sunt de fapt virusi. Da, da, virusi.
Acesti virusi se pot incadra in categoria „virusi de tip hoax”…
Cine vrea sa se documenteze despre hoax, aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Virus_hoax
Deci, cand stai in dubiu si te gandesti daca sa dai click-ul sau nu, think twice…
Ca sa vezi!