„Să nu aibă nici pâine, nici sac cu provizii, nici bani la cingătoare” (Mc 6,8), asta le cere Isus ucenicilor săi. Adică, să nu se bizuie pe propriile forţe, ci numai pe bunătatea şi purtarea de grijă a Domnului. Când a întemeiat ordinul care-i poartă numele, sfântul Francisc le-a cerut fraţilor să nu păstreze peste noapte nimic din bunurile dobândite prin cerşit în cursul zilei: chiar dacă era vorba de o simplă bucată de pâine, acesta trebuia dată de pomană, pentru ca, la răsăritul soarelui, fraţii să se încredinţeze din nou total milostivirii lui Dumnezeu. Acesta e un extraordinar exerciţiu de umilinţă. Cunosc un preot care a ales să trăiască exclusiv din providenţă, pentru că astfel se simte mai abandonat voinţei Domnului: nu are o remuneraţie fixă, ba, mai mult, deşi nu cere nimic, primeşte întotdeauna câte ceva (sume mici de bani, alimente etc). Iată, vă propun un exerciţiu: trăiţi, fie şi numai pentru o săptămână, în felul acesta. E uluitor ce miracol face Domnul cu noi în momentele în care nu avem „nici pâine, nici provizii, nici bani la cingătoare”.

Anunțuri