Parabola semănătorului din evanghelia ne azi ne oferă tuturor oportunitatea de a ne poziţiona corect pe noi înşine în categoria seminţei în care ne regăsim. Uneori e vorba de sămânţa căzută lângă drum, luată de Satana. Alteori, suntem sămânţa căzută în pământ pietros, care nu prinde rădăcină. Iar altă dată, spinii (grijile lumii) ne înăbuşă.  Am fost, pe rând, fiecare din aceste seminţe. Şi suntem, prea rar, din păcate, sămânţa care „a căzut în pământ bun, a încolţit, a crescut şi a adus rod” (Mc 4,8). Dar, la urma urmelor, poate că singura întrebare pe care trebuie să ne-o punem e asta: Ce fel de sămânţă sunt azi, acum, în clipa prezentă? Fac tot ce îmi stă în puteri pentru a rodi chiar şi în mijlocul drumului, chiar şi între pietre, chiar şi între spini?