Predica lui Isus de azi se adresează în mod direct legalismului care sălăşluieşte în fiecare din noi: „Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă” (Mc 2,27). Cuvintele astea sunt rostite pentru toţi cei care cred că împlinirea (cu mai mult ori mai puţin entuziasm) a unor prescripţii legale îi fac să fie „în regulă” cu Domnul, ca şi când ar exista o listă, o reţetă de felul cărţilor astea de auto-cunoaştere şi auto-perfecţionare care circulă în piaţă, un fel de „Cum să-i fi pe plac lui Dumnezeu în doi paşi şi trei mişcări” ori „Cheia succesului în relaţia ta cu Cel de Sus”. Credinţa şi împlinirea voii lui Isus nu stau nici în numărul de mătănii pe care îl batem zilnic, nici în numărul de moaşte pupate cu sârg, nici în grozava noastră ştiinţă de carte duhovnicească, nici în numărul de Liturghii ascultate (eventual, cu ochii pe ceas). În nimic din toate astea şi nici în multe alte „spice rupte în zi de sâmbătă” nu stă credinţa adevărată. Căci dacă toate acestea trec înaintea iubirii necondiţionate şi a încredinţării, niciuna din ele nu face doi bani în ochii Domnului, oricât ne-am osteni noi să o „bifăm” la „condica” nemuririi.

Anunțuri