Restrâng la individual cuvintele „globale” ale evangheliei de azi: „Poporul care locuia în întuneric a văzut o lumină mare” (Mt 4,16). Poporul e inima mea. Care sălăşluieşte în întuneric atâta vreme cât nu îngădui luminii, adică Domnului, să intre şi să rămână în ea. Cum să fac să văd şi eu cât mai repede acea „lumină mare”? Să-i mărturisesc Luminii întunericul din mine. Să-mi plâng întunericul. Să mă las învăluită de lumină, orbită de strălucirea ei. Să nu las niciodată lumina să se stingă în mine. Iar când ea de-abia mai pâlpâie, să-l rog pe Domnul să reînnoiască în inima mea focul care reaprinde lumina: iubirea.

Anunțuri