O nouă Fericire enunţă, simplu, esenţa tuturor celorlalte: „Fericit este cel care nu va găsi în mine prilej de poticnire” (Lc 17,23). A-l urma pe Domnul întru totul e singura, cea mai adevărată şi statornică fericire. A găsi în el prilej de poticnire înseamnă a ne formula propriul adevăr, propria cale, propria opţiune, care duc, inevitabil şi întotdeauna, la nefericire.