„Împărăţia cerurilor se cucereşte prin luptă” (Mt 11,12), le spune azi Isus ucenicilor. Sfântul Paul foloseşte, la rândul lui, mai multe imagini care evocă lumea armelor pentru a arăta că drumul creştinului este acela al unui soldat al lui Cristos, care luptă cu sine însuşi, cu patimile lumii şi cu ispitele diavolului pentru a învinge în „lupta cea bună” (1Tim 1,18). Nu-mi vine în minte nimic mai potrivit decât un text al lui Nicolae Steinhardt din „Jurnalul fericirii”: „Nenorocirea este că veacuri de-a rândul – şi acum mai mult decât oricând – până şi oamenii de bună credinţă (mai ales ei) văd în creştinism un fel de vag şi blând cretinism, bun pentru bigoţi, creduli şi fiinţe pierdute cu firea. În vreme ce e clocot, e scandal, e «curată nebunie», mai îndrăzneţ şi mai exigent decât orice teorie extremistă; e aventură, e happening – e cel mai formidabil happening […]. Creştinismul dă pace, linişte şi odihnă – dar nu serbede şi monotone, ci pe calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobaţiei celei mai riscante. Un trapez la mare înălţime – şi nici o plasă dedesubt”.

Anunțuri