„Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale” (In 10,11), ne spune textul evanghelic de astăzi. Când auzim această pericopă asimilăm păstorul preotului care îi ţine locul lui Isus pentru a-şi călăuzi turma pe calea mântuirii. Însă păstor suntem fiecare din noi într-o anume situaţie din viaţă. Un şef care e păstor bun va apăra drepturile echipei pe care o conduce, în loc să o abandoneze pentru a-şi păzi propria piele când vine lupul cel rău (tăieri din salariu, plata incorectă etc.). Un părinte este păstor bun pentru copilul său când îi arată diferenţa dintre adevărul evangheliei şi minciuna lumii. Un profesor este păstor bun pentru elevii săi când îi răsplăteşte corect şi nu părtinitor, când îi susţine şi moral, nu doar educaţional. 

Oricine are ocazia să fie păstor. Alegerea personală este între a fi păstor bun şi rău.