„Fericiţi ochii care văd cele ce vedeţi voi” (Lc 10,23), li se adresează azi Isus ucenicilor. Creştinii văd lumea cu un alt ochi, unul interior, pe care lumea îl neagă, îl astupă, îl închide. Ochiul inimii, cu care îl poţi vedea pe Isus şi împărăţia lui, e un organ la fel de real ca şi ochiul fizic. Andrei Pleşu spunea cândva că un creştin este o persoană dotată cu un al şaselea simţ care îi facilitează percepţia supranaturalului. Ca şi ochiul fizic, şi ochiul acesta interior trebuie îngrijit cum se cuvine: dacă vederea e tulbure, trebuie tratat cu colirul scaunului de spovadă, dacă are nevoie de ochelari, se impune o sesiune de lecturi spirituale, dacă e doar obosit, trebuie adus înaintea tabernacolului.

Anunțuri