Azi, în sărbătoarea sfântului apostol Andrei, în cuvintele cu care Isus îşi cheamă primii apostoli răsună o semnificaţie aparte: „Veniţi după mine şi eu vă voi face pescari de oameni” (Mt 4,19). Două lucruri îmi reţin atenţia.

Mai întâi faptul că Isus e cel care cheamă şi tot el e cel care face dintr-un simplu om un apostol (atenţie la felul în care Mântuitorul nu spune „vă veţi face”, ci „vă voi face”!). Nimeni nu se face apostol prin propriile puteri, din voinţă ori ambiţie proprie, ci numai ascultând glasul Domnului şi cooperând cu harul lui.  

Apoi, vocaţia aceasta de a fi pescar de oameni este una imuabilă. În toate vremurile, în toate locurile, după momentul redat de evanghelia de azi, Isus continuă să cheme la el pescari de oameni, semeni de-ai noştri care primesc chemarea cu inima deschisă şi o folosesc pentru a sluji sufletelor. Aceştia sunt, în mod tradiţional, persoanele consacrate (preoţi, călugări, călugăriţe), care, asemenea apostolilor, lasă totul deoparte pentru a fi numai cu El. Dar nu numai ei. În virtutea preoţiei baptismale, e de datoria oricărui creştin să fie pescar de oameni. Ce înseamnă a fi pescar de oameni? Ce am prins eu în năvoadele mele?

Anunțuri