„Îndeletnicirea” de adevărat ucenic al lui Isus nu a fost niciodată una comodă, călduţă, scutită de piedici. „Veţi fi duşmăniţi de toţi din cauza numelui meu” (Lc 21,17), le zice Isus apostolilor. Aceasta se verifică în orice clipă a existenţei unui creştin autentic, e însuşi semnul ucenicului fidel. Când colegul de servici te ia în râs că nu-l bârfeşti şi tu împreună cu el pe şeful vostru, nu râde de tine, ci de Isus. Când prietenii tăi te batjocorăsc pentru că tu vezi în locurile şi modurile lor de distracţie locuri şi moduri de pierzanie pentru suflete, nu pe tine te batjocorăsc, ci pe Isus. Când eşti luat peste picior că nu eşti la fel de „tare-n gură” ca şi cel care şterge cu tine pe jos, nu pe tine te iau peste picior, ci pe Isus. Lucrul acesta se verifică cel mai uşor în cazul în care suntem tentaţi să punem la zid o persoană pe care nu o cunoaştem direct, dar care, vorbindu-ne despre Numele lui, ne interpelează profunzimile sufletului, iar asta scoate la iveală oroarea păcatului care sălăşluieşte acolo.