Despre văduva care pune doi bănuţi în cutia milei, Isus spune că „ea dat tot ce avea” (Lc 21,4). Aceste cuvinte generează necesitatea unei reflecţii duale. Mai întâi, mă duce cu gândul la o constatare a fericitei Tereza de Calcutta: „Pomana, pentru a fi cu adevărat pomană, trebuie să doară”. Dacă ai în cont 1 milion de Euro şi donezi 10.000, nu e acelaşi lucru cu situaţia în care ultimii tăi bani din portofel sunt 10 lei şi îi pui pe toţi în cutia pentru ajutorarea săracilor. Apoi, acest „a da tot” ce ai îl văd extins dincolo de mijloacele materiale: poate că uneori e chiar mai greu să ofer o mângâiere, o vorbă bună, o îmbrăţişare, o încurajare. Care sunt cei mai de preţ doi bănuţi din visteria mea (financiară ori spirituală)? Pe aceia trebuie să-i dau, acum, imediat, fără ezitare.

Anunțuri