Chestionându-şi ucenicii în privinţa percepţiei privitoare la identitatea ta, Isus face o distincţie care a rămas valabilă şi astăzi, între oamenii din lume şi ucenici. „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” (Mt 16,13). Azi, prin vocea atesimului (declarat sau practic) ei spun că Isus e un simbol, un personaj legendar, o plăsmuire a imaginaţiei şi câte şi mai câte, în tot cazul cineva care nu mai e printre noi şi cu care nu avem de-a face în niciun fel. „Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?” (Mt 16,15), ne interpelează Isus pe noi, creştinii de azi. Isuse, noi spunem că eşti Altcineva decât crede lumea aceasta atât de îndepărtată de tine. Noi spunem că ne eşti prieten, învăţător, stăpân, mântuitor. Noi spunem că eşti viu şi trăieşti în mijlocul nostru. Noi spunem că te iubim şi că vrem să rămânem pururi cu tine. Iată cât de multe spunem. Dar spunem oare noi toate acestea şi prin faptele noastre?

Anunțuri