Parabola invitaţilor la ospăţ care nu onorează gazda cu prezenţa lor, din cauza preocupărilor lumeşti ce îi ţin înlănţuiţi, ne desfăşoară înaintea ochilor tabloul propriilor ocupaţii care ne ţin departe de ospăţul mântuirii; grija banilor investiţi, a proprietăţilor, a familiei. Isus e categoric: „Nici unul dintre cei care fuseseră invitaţi, nu va gusta din ospăţul meu!” (Lc 14,24). Cu alte cuvinte, dacă Isus ne cheamă, iar noi ne găsim altceva mai bun de făcut decât să-l urmăm, El va găsi alte suflete, interesate mai mult de „oferta” lui decât de cea a lumii.