Cristos vindecă un bolnav de hidropizie, vindecare pe care evanghelia o etapizează astfel: „Isus [1] l-a luat pe bolnav, [2] l-a vindecat şi [3] i-a dat drumul” (Lc 14,1-6). Când Isus ne tămăduieşte de noi înşine (de păcate, de patimi, de neajunsuri spirituale), mai întâi Isus ne ia, ne scoate din lume şi ne apropie de inima lui. Când îi trăim prezenţa în vieţile noastre, Isus ne vindecă, prin iubire, de toate suferinţele noastre. După care, ne dă drumul înapoi în lume. De ce ne dă drumul? Mai întâi pentru ca să-i vorbim lumii despre iubirea Domnului, pe care noi am fost destul de norocoşi să o experimentăm. Apoi, pentru că Isus ne lasă libertatea de a alege: lumea sau el. Oricând este momentul potrivit pentru a-i cere din nou vindecare, revenind iar din tumultul lumii în pacea mângâietoare a braţelor sale.

Anunțuri