Întotdeauna suferinţele de care Isus îi vindecă pe contemporanii săi în evanghelii semnifică, dincolo de neajunsul trupesc evidenţiat fără echivoc, un neajuns spiritual. Orbirea e şi spirituală, muţenia şi surzenia sunt şi legate de vestirea şi ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, posesia diabolică e şi lipsă a intimităţii cu Dumnezeu. „Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta!” (Lc 13,12), îi spune azi Isus femeii încovoiate pe care o vindecă în sinagogă. Avem cu toţii, neputinţele noastre, fizice ori spirituale. Primele sunt întotdeauna mai vizibile, mai deranjante. Pe cele spirituale pe minimalizăm, fiindcă ele se văd mai greu cu ochiul liber. Dar acestea sunt cele care dau cel mai mult peste cap fragilul nostru echilibru interior. Să ne gândim azi care sunt neputinţele noastre spirituale şi să-i cerem Domnului să ne elibereze de ele cu blândeţea şi iubirea lui.