Astăzi Domnul ne cere să avem discernământ propriu: „De ce nu judecaţi voi înşivă ceea ce este drept?” (Lc 12,57). Creştinul nu-i o moluscă aflată în aşteptarea unor directive „de la centru”, ci o coloană vertebrală serioasă, greu de clintit în stânga şi-i dreapta. Singurul lucru pe care Cristos îl aşteaptă de la noi e să fim, prin toată viaţa noastră, ai Lui. Căile prin care ajungem la asta sunt nenumărate (cum spune papa Benedict, „există tot atâtea căi de a-l cunoaşte de Dumnezeu câţi oameni există”), dar, în final, calea cea dreaptă e trasată minunat de sfântul Augustin în acel „iubeşte şi fă ce vrei”… Domnul ne-a dat discernământul şi liberul-arbitru, drept instrumente pentru a face alegerea corectă. Cu alte cuvinte, avem pâinea şi cuţitul, ce mai aşteptăm?