Isus spune ceva ce trebuie să fi adus multă tulburare în inima bogaţilor din toate timpurile: „Viaţa unui om, oricât de bogat ar fi, nu depinde de averea lui” (Lc 12,15). Desigur, când auzim aceste cuvinte, ne gândim imediat la potentaţii vremurilor noastre, la cei cu limuzine şi vile al căror preţ ar hrăni vreme de un an un sat întreg din Africa… Dar poate că ar trebui să ne gândim şi la alte tipuri de avere decât cea financiară. La educaţie, la plăcerile, la micile (sau marile) noastre mofturi şi la orice altceva care, în loc să ne elibereze, ne înlănţuie. Adică, în aceeaşi măsură în care viaţa nu ne depinde de contul din bancă, ea nu depinde nici de înaltele universităţi prin care am trecut, nici de cât de cool e gaşca noastră de prieteni, nici de ieşirile noastre scumpe în oraş, de nimic din toate aceste prostioare pe care le calificăm cu mare uşurinţă ca fiind nevinovate. De ce trebuie să depindă viaţa noastră? De nimic altcineva decât de „Cristos, şi acesta răstignit” (1Cor 2,2).