Domnul o dojeneşte astfel pe Marta, cea „ocupată cu o mulţime de treburi” (Lc 10,40): „Pentru multe te zbaţi şi te frămânţi” (Lc 10,41). Dojana aceasta ne este adresată nouă tuturor, care vieţuim previzibil şi monoton într-un permanent tumult, alergând după bani, zbătându-ne să ajungem cât mai sus, frământându-ne cu grijile cotidiene. De ce facem asta, de vreme ce nu asta este esenţa vieţii noastre, după cum ne spune Isus? Esenţa vieţii noastre e mântuirea sufletului. Să facem linişte în inima noastră (chiar şi în mijlocul celei mai mari larme) şi să ne aşezăm la picioarele Domnului, pentru a putea ajunge la esenţă.