Fariseii admonestaţi de Isus se considerau drepţi împlinitori ai Legii (exponentul lor clasic este acel fariseu de la Templu, care îşi evidenţiază statornicia în împlinirea Legii, faţă de vameşul care se consideră cea mai nevrednică făptură). Însă, atenţie, împlinirea Legii, adică ţinerea poruncilor, nu e suficientă dacă e făcută cu încrâncenare, cu formalism, cu un ritualism care dă „uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu” (Lc 11,42). Iubirea e ingredientul suprem care dă valoare tuturor faptelor noastre.