Din nou Isus vorbeşte despre cei mici, îndemnându-şi ucenicii: „Să nu dispreţuiţi pe nici unul dintre aceştia mici, căci vă spun: îngerii lor privesc neîncetat în ceruri faţa Tatălui meu ceresc” (Mt 18,10). Gândul acesta, ca făcându-mă din ce în ce mai mică îmi aduce şansa de a-l vedea pe Isus faţă în faţă ar trebui să simplifice, până la anulare, tot noianul meu de orgolii cotidiene. Toate încăpăţânările mele de zi cu zi se interpun între mine şi Isus. Ce fac ca să-L văd mai bine? Ce dau deoparte?