Andrea Mantegna, „Plângerea lui Cristos pus în mormânt” (cca. 1490)

Andrea Mantegna, „Plângerea lui Cristos pus în mormânt” (cca. 1490)

 

Iată ce spune despre ziua aceasta o veche omilie, menţionată astăzi la Oficiul lecturilor din Breviar:

Ce s-a întâmplat? Pe pământ astăzi este mare tăcere, mare tăcere şi singurătate. Mare tăcere, pentru că Regele doarme: pământul a amuţit şi tace, pentru că Dumnezeul făcut trup a adormit şi i-a trezit pe cei care dormeau de veacuri. Dumnezeu a murit în trup şi a coborât să zdruncine împărăţia iadului.

 

E multă tăcere şi în mănăstire astăzi. E tăcere în sufletele noastre… o tăcere care lasă loc vocii lui Dumnezeu… În curte, se face curăţenie de primăvară şi se pregăteşte focul care va fi sfinţit la noapte… După Vespere, urmează cina, apoi, de la ora 22:00 până la miezul nopţii suntem invitaţi la tăcere desăvârşită (summum silentium), pentru o aşteptare mai rodnică a învierii… Tăcere, linişte, pace, împăcare… Meditez la Isus care încă e în mormânt având înaintea ochilor minţii binecunoscuta lucrare a lui Mantegna… mi se pare interesant felul în care pictura aceasta surprinde, în paloarea cadaverică a lui Cristos întins pe lespedea de piatră, tenebrele iadului pe care el le străbate acum. Isuse, scoate-ne şi pe noi din iadul păcatelor noastre, în care ne-am afundat atât de adânc!

Anunțuri