În acest documentar realizat în 2008, iezuiții Ron Schmidt (producător) şi Christoph Wolf (regizor şi producător) urmăresc periplul spiritual a cinci persoane care iau parte la reculegerea anuală de la Auschwitz-Birkenau organizată în memoria victimelor lagarelor naziste de exterminare în masă. Participanții sunt un rabin, un preot catolic, fiica unui evreu care a supraviețuit holocaustului, nepoata unui nazist şi un ateu. Cu toții ies transformați din această experiență profundă de rugăciune, dar şi de întâlnire nemijlocită cu propriile lumini şi umbre interioare.

Două gânduri mi-au reținut în chip special atenția în acest film cu totul special:

1. Deşi ne grăbim să condamnăm violența (pe sistemul: „Eu n-aş face niciodată aşa ceva”), ea este latentă în inima fiecăruia dintre noi: cu toții suntem capabili de violență, fie ea extrem de vizibila şi frizând patologicul, fie măruntele violențe îndreptate împotriva aproapelui care au intrat în cotidian în asemenea măsură încât nu le mai percepem ca atare.
2. Învățăm prea puțin din istorie, dacă atrocități precum cele de la Auschwitz-Birkenau continuă să se întâmple, chiar şi acum, chiar dacă în alte forme, în alte locuri pe glob. Câtă vreme cei vulnerabili continuă să fie răniți, memoria noastră colectivă s-a adaptat violenței până într-acolo încât ne dezumanizează.

Vă invit să vizionați acest film, aici, şi să aflați mai multe detalii despre el, aici.

Îndrăgostit(ă)? De Isus? Piesa aceasta redă extraordinar „fluturaşii” care îi simți din stomac atunci când iubeşti.

Piesa aceasta porneşte de la sensul convertirii pus în evidență de cartea profetului Ezechiel: „Vă voi da o inimă nouă voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul meu în voi” (Ez 36,26-27)”; „Nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu”(Ez 33,11).