„Nimeni nu le va răpi din mâna mea”: după o citire mai atentă a acestui fragment, m-am umplut de optimism. Fariseii pun o întrebare, de data aceasta, se pare, fără gânduri ascunse, din postura de simpli oameni, dându-şi pe faţă propriile semne de întrebare: „Până când ai de gând să ne ţii în îndoială? Dacă tu eşti Mesia, spune-ne-o pe faţă”. Iar Isus le răspunde într-un mod simplu, transparent, fără a recurge la elaborate demonstraţii teologice: „Lucrurile pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea dau mărturie despre mine”. De multe ori mi se întâmplă să nu aud glasul Domnului şi să rezolv o problemă după cum cred eu de cuviinţă. Şi mă întreb, la final, de ce n-a ieşit bine? Răspunsul la această întrebare se află în acest fragment: pentru că nu am ascultat glasul Domnului. Unul din exerciţiile pe care le fac uneori cu mine însumi este să-mi amintesc anumite întâmplari din viaţă, felul în care a lucrat Domnul în respectiva împrejurare şi calea prin care acţiunile întreprinse de el au putut schimba cursul acelei clipe. Şi văd mereu cum, dacă întâmplările cu pricina ar fi avut alt deznodământ, realitatea, pentru mine, ar fi fost cu totul alta (şi nu fericită!). Înţeleg atunci cât de mult trebuie să mulţumesc Domnului. De asemenea, mă bucură faptul că însuşi Domnul zice „eu le cunosc… nimeni nu le va răpi din mâna mea”. Singurul lucru de care mă tem este să nu mă îndepărtez singur de Domnul, bazându-mă pe faptul că „ştiu eu mai bine”. În momentele acelea, îmi dau seama de neputinţa mea, când lucrurile încep să se îndrepte într-o direcţie greşită, iar eu nu pot schimba nimic. Dar dacă reuşesc să-mi aduc aminte de cuvintele Domnului – „nu vor pieri nicicând şi nimeni nu le va răpi din mâna mea” – încep să nădăjduiesc că va fi bine.
Silviu Tarţa a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 10,22-30: La Ierusalim se celebra sărbătoarea Dedicării templului. Era iarnă. Isus umbla prin templu, prin galeria lui Solomon. Iudeii s-au strâns în jurul lui şi i-au spus: „Până când ai de gând să ne ţii în îndoială? Dacă tu eşti Mesia, spune-ne-o pe faţă!” Isus le-a răspuns: „V-am spus-o, dar nu credeţi. Lucrurile pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea dau mărturie despre mine. Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele. Oile mele ascultă glasul meu: eu le cunosc şi ele mă urmează. Eu le dau viaţa veşnică: nu vor pieri nicicând şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui meu. Eu şi Tatăl una suntem”.
Despre autorul acestui articol: Silviu Tarţa (n. 1977) provine dintr-o familie ortodoxă şi a absolvit Facultatea de Inginerie Economică în domeniul Electric. În prezent lucrează ca suport tehnic la o companie multinaţională de produse electrice.
© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.
Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)
Multumesc, Silviu, pentru incurajarea din “Certitudinea incredintarii”!
Frumoasa meditatie ! Limpede si logica, asa ca adevarul – sau ca esenţa insasi.
Multumesc !
Bunul Dumnezeu sa va daruie tot Harul si Iubirea Lui !
Idem. Si mie, mi se-ntampla de multe ori sa nu aud glasul Domnului. si cred ca multora li se intampla acest lucru. Apoi gresesc! Ce-am facut, Doamne! Pentru ca nu am facut liniste in interiorul meu sa pot sa-L aud, sau pur si simplu nu am vrut, sa-L aud. Am refuzat! Dar, ce este interesant, este ca El ma striga din nou, insista sa-L aud. Da,”singurul lucru de care ma tem, este sa nu ma indepartez” prea mult de Domnul si atunci, nu voi mai auzii glasul Lui.Sa ma bazez pre mult pe fortele mele proprii.Ma incred in promisiunile Mantuitorului,”nu vor pierii nicicand si nimeni nu le v-a rapii din mana Mea.” Multa binecuvantare de la Dumnezeu!
“Singurul lucru de care mă tem este să nu mă îndepărtez singur de Domnul, bazându-mă pe faptul că „ştiu eu mai bine”.
Am putea indeparta cu succes aceasta teama urmand cu fidelitate si hotarare aceste indemnuri din Filipeni 4 :
“4. Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!
5. Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii. Domnul este aproape.
6. Nu va ingrijorati de nimic; ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri.
7. Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.
8. Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna si orice lauda, aceea sa va insufleteasca.
9. Ce ati invatat, ce ati primit si auzit de la mine si ce ati vazut in mine, faceti. Si Dumnezeul pacii va fi cu voi.
10. Am avut o mare bucurie in Domnul, ca, in sfarsit, ati putut sa va innoiti iarasi simtamintele voastre fata de mine. Va gandeati voi la asa ceva, dar va lipsea prilejul.
11. Nu zic lucrul acesta avand in vedere nevoile mele; caci m-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc.
12. Stiu sa traiesc smerit si stiu sa traiesc in belsug. In totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamand, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa.
13. Pot totul in Hristos care ma intareste. ”
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Pacea , Iubirea si Bucuria Sa!
Si inca o completare.
In”Micul Jurnal “al Sfintei Faustina, la paragraful 1074 Isus ii spune Sfintei:
“Spune , fiica Mea, ca Eu sunt iubirea si milostivirea insasi.
Cand sufletul se apropie de Mine cu incredere, il coplesesc cu atatea haruri, incat nu le va putea cuprinde in el pe toate si le va raspandi asupra celorlalte suflete.”
Iata secretul : INCREDEREA!!!!
Iti multumim , Doamne!
“15. Fiti binecuvantati de Domnul, care a facut cerurile si pamantul! ” Psalmul 115