Interesantă autocaracterizarea lui Isus: „Eu sunt poarta: dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit; va putea intra şi ieşi şi va găsi păşunea”. „A intra” şi „a ieşi”, două verbe care mişcă fiinţa umană, o pun în relaţie cu o realitate stabilă, imuabilă: Isus Cristos… Ne putem gândi la siguranţa porţii de acasă, care, deşi flexibilă, intrăm în casă, o închidem, lăsând toate grijile dincolo de ea… sau ne putem gândi la uşa casei, a odăii noastre… Toate aceste porţi sunt inima noastră, acea inimă care caută siguranţa interioară, locul / starea în care ne manifestăm în libertate. Isus nu oferă doar o perspectivă virtuală, ci spune concret: „eu sunt poarta”, eusunt acel plus de stabilitate ce te poate menţine detaşat de zgomotul de dincolo de poartă, de dincolo de uşă. Isus traversează prin cuvânt inima fiecăruia din noi, dar oare este el ascultat, dorit, căutat cu adevărat? El poate fi primit prin ascultarea Cuvântului, iar această ascultare deschide oricui opţiunea de a se încredinţa total voii lui Dumnezeu şi de a relaţiona cu el, cu iubirea şi cu adevărul lui, dincolo de tumultul zilei, de tristeţi, de înfrângeri, de disperare, de suferinţă. Suferinţa umană guvernată de prezenţa reală a lui Isus oferă posibilitatea de „a găsi păşune”, de a identifica acea forţă interioară de a trece peste orice dificultate. Cine reduce viaţa spirituală strict la o comportare „bisericoasă” fără a fi implicat în mod concret în urmarea lui Isus, este un hoţ, un fur, iar hoţul nu poate avea parte de harul lui Cristos, pentru ca viaţa lui e doar „aghezmuită”, nu este trăire, implicare, urmare a Domnului. Între a-l urma pe Isus şi a ne numi, generic, creştini e o mare diferenţă. E diferenţa netă dintre hoţie şi autenticitate, dintre aparenţa exterioară şi trăirea reală în prezenţa lui Isus. Pe „poarta oilor”, a împărăţiei, intră doar ucenicii, nu creştinii căldicei, doar cu numele. Pentru că poarta este însăşi Persoana lui Isus, cale spre unirea cu Dumnezeu.

Cristian-Virgil Bulai a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 1,1-10: În acel timp, Isus a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: cine intră în staulul oilor, dar nu pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar. Cine intră pe poartă, acela este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide, iar oile ascultă de glasul lui. El cheamă pe nume fiecare dintre oile sale şi le conduce afară. După ce le-a condus afară pe toate oile sale, el merge înaintea lor şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. După un străin ele nu vor merge niciodată şi vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinului”. Această pildă le-a spus-o Isus fariseilor, dar ei n-au înţeles ce voia să le spună. De aceea Isus le-a zis din nou: „Da, adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt poarta oilor. Toţi câţi au venit înaintea mea sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt poarta: dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit; va putea intra şi ieşi şi va găsi păşunea. Hoţul nu vine decât să fure, să ucidă şi să distrugă. Eu am venit ca să aibă viaţă şi să o aibă din plin”.

Despre autorul acestui articol: Cristian-Virgil Bulai (n. 1982) este absolvent de Filosofie şi Jurnalism, autor a două cărţi: „Secretul Căutătorului” (Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2010) şi „Dinamismul purificării” (Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2010) (publicată şi în traducere italiană: La Monotrinita. Il dinamismo della purificazione”, Book Sprint Edizioni, 2012).

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)

About these ads