Paştele a schimbat totul pentru apostolii şi ucenicii lui Isus. A schimbat totul pentru lumea noastră. Şi schimbă totul pentru noi. Mi-a plăcut întotdeauna să reflectez asupra felului în care, în zorii Paştelui, teama ucenicilor se preschimbă în uluire, apoi în curaj. Cu adevărat, aceasta este una din cele mai mari „dovezi” ale Învierii: schimbarea apostolilor. În Sâmbăta Paştelui, în ziua următoare răstignirii, apostolii se furişează în spatele uşilor închise, descurajați de ceea ce par a fi eşecul şi moartea ruşinoasă a Învăţătorului lor, îngroziţi de eventualitatea de a fi ei înşişi întemnițați şi chiar ucişi. Dar, după Duminica Paştelui, ei devin vestitori curajoşi ai evangheliei, gata să-şi pună în joc viețile pentru adevărul celor pe care le cunosc şi le cred. Ce poate declanşa o asemenea schimbare radicală? Numai ceva la fel de viu, de concret, de real precum întâlnirea lui Cristos cel Înviat. Se spune uneori că Învierea reprezintă doar „amintirea” apostolilor cu privire la Isus şi hotărârea lor de a răspândi mesajul său. Dar nu! Doar ceva real în chip incontestabil precum apariția lui Cristos cel Înviat poate justifica schimbarea acestor oameni înspăimântați în apostoli neînfricați. E nevoie de ceva radical pentru ca oamenii să se schimbe în felul acesta! Şi pentru noi, Paştele schimbă totul. Ştim că viața e mai puternică decât moartea. Iubirea e mai puternică decât ura. Speranța mai puternică decât deznădejdea. Ştim că Isus a înviat şi că e cu noi. Ştim că făgăduința vieții veşnice este reală, fiindcă am aflat despre aceia care au fost martorii acestei făgăduințe. Şi ştim că nimic nu e niciodată mai presus de forța harului lui Dumnezeu.

Pr. James Martin a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 20,1-9: În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a mers dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric. Ea a văzut că piatra fusese înlăturată de pe mormânt. Atunci a alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care îl iubea Isus şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”. Petru şi celălalt ucenic au plecat şi s-au dus la mormânt. Alergau amândoi, dar celălalt ucenic, alergând mai repede decât Petru, a ajuns cel dintâi la mormânt. Aplecându-se, a văzut fâşiile de pânză pe jos, dar nu a intrat. A ajuns şi Simon Petru care venea după el. A intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză pe jos, ca şi ştergarul care îi acoperise capul; acesta din urmă nu era împreună cu fâşiile de pânză, ci era înfăşurat şi pus undeva deoparte. Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt. El a văzut şi a crezut. Căci ei încă nu ştiau că, după Scriptură, Isus trebuia să învie din morţi (Evanghelia după sfântul Ioan 20,1-9).

Despre autorul acestui articol: James Martin (n. 1962) este preot iezuit, editor al rubricii culturale din America Magazine şi autor a numeroase titluri de succes, printre care: „In Good Company. The Fast Track from the Corporate World to Poverty, Chastity and Obedience” (ajunsă, în 2010, la cea de-a zece ediție, cu tiraje record); „The Jesuit Guide to (Almost) Everything”, best-seller pe lista New York Times; „My Life with the Saints”, care a primit premiul Christopher şi a fost numită „Cea mai bună carte a anului” de către Publishers Weekly. Ultimul best-seller, „Between Heaven and Mirth” (2011) abordează în detaliu tema favorită a părintelui Martin: importanța umorului în viața spirituală. Înainte de a intra la iezuiți, în 1988, James Martin a absolvit Wharton School of Business şi a lucrat timp de şase ani în domeniul financiar. A fost hirotonit preot în anul 1999 şi de atunci a adus nenumărate contribuții la publicații precum New York Times, Wall Street Journal, Boston Globe şi emisiuni pentru History Channel, BBC şi Radio Vatican. Despre James Martin am mai vorbit pe acest blog: Un director financiar devenit călugăr iezuit (sau o combinație „to die for” între evlavie şi umor), Umorul în viața spirituală (1), Umorul în viața spirituală (2), Despre sfințenia laică şi necalendarizată, De pe Wall Street la… altar, Povestea unei convertiri.

Traducere din limba engleză de Claudia Stan. Înregistrarea audio a acestei meditaţii, în lectura autorului, poate fi accesată aici.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2).  Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)

Easter changed everything for the disciples and followers of Jesus. It changed everything for our world.  And it changes everything for us. I’ve always loved thinking about how, in the wake of Easter Sunday, the disciples’ fear turns into amazement and then turns into courage. Indeed, that’s one of the greatest “proofs” of the Resurrection: the transformation of the disciples. On Easter Saturday, the day after the crucifixion, the disciples are cowering behind closed doors, dejected over the apparent failure and shameful death of their leader, and terrified of being arrested and perhaps killed themselves. But after Easter Sunday, they become bold proclaimers of the Gospel, ready to stake their lives on the truth of what they know and believe. What can account for such dramatic change? Only something as vivid, as tangible, as real, as an encounter with the Risen Christ. Sometimes people say that the Resurrection is really just the disciples “remembering” Jesus and deciding to spread his message. Baloney! Only something as undeniably real as the appearance of the Risen Christ standing before them could account for transforming these terrified people into fearless apostles.  You need something dramatic to change people like that! Easter changes everything for us, too. We know that life is stronger than death. Love is stronger than hatred. Hope stronger than despair. We know that Christ is risen, and with us. We know that the promise of eternal life is real, because we know of those who have seen that promise. And we know that nothing is ever beyond the power of God’s grace.

Fr. James Martin has meditated the Gospel of St. John 20,1-9: On the first day of the week, Mary of Magdala came to the tomb early in the morning, while it was still dark, and saw the stone removed from the tomb. So she ran and went to Simon Peter and to the other disciple whom Jesus loved, and told them, “They have taken the Lord from the tomb, and we don’t know where they put him.” So Peter and the other disciple went out and came to the tomb. They both ran, but the other disciple ran faster than Peter and arrived at the tomb first; he bent down and saw the burial cloths there, but did not go in. When Simon Peter arrived after him, he went into the tomb and saw the burial cloths there, and the cloth that had covered his head, not with the burial cloths but rolled up in a separate place. Then the other disciple also went in, the one who had arrived at the tomb first, and he saw and believed. For they did not yet understand the scripture that he had to rise from the dead (The Gospel of St. John 20,1-9).

About the author of this post: James Martin (b. 1962) is a Jesuit priest, Culture Editor of America Magazine and author of several bestselling books, such as: „In Good Company. The Fast Track from the Corporate World to Poverty, Chastity and Obedience” (that reached, in 2010, its tenth edition, with record sales); „The Jesuit Guide to (Almost) Everything”, listed as bestseller by New York Times; „My Life with the Saints”, that received the „Christopher Award” and was nominated „Best Book of the Year” by Publishers Weekly. His latest bestseller, „Between Heaven and Mirth” (2011), approaches in detail the favourite theme of Rev. Martin: the importance of humour in spiritual life. Before joining the Jesuits, in 1988, James Martin graduated the Wharton School of Business and worked for six years in corporate finance. He was ordained priest in 1999 and, since then, has brought countless contributions to publications such as New York Times, Wall Street Journal, Boston Globe, as well as to TV shows for History Channel, BBC şi Radio Vatican. This blog has hosted several posts on Rev. James Martin: Un director financiar devenit călugăr iezuit (sau o combinație „to die for” între evlavie şi umor), Umorul în viața spirituală (1), Umorul în viața spirituală (2), Despre sfințenia laică şi necalendarizată, De pe Wall Street la… altar, Povestea unei convertiri.

Translated into Romanian by Claudia Stan. The audio recording of this meditation, read by its author, is available here.

© „How Do I Live the Resurrection of Christ?” („Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?”) is a „Deus meus in te confido” (Ps 25,2) exclusive project. The entire content of the project is available here.

Vote this article and its author shall be rewarded (details here)! Comment this post and you might win a weekly prize! (details here).