Să ne punem întrebarea: dacă ar trebui să exprim mai ales ce simt, ce doresc, de ce mi-e frică, ce-i cer lui Dumnezeu, ce aş vrea să-i cer, dacă ar trebui să-mi exprim în situaţia în faţa lui, în ce personaj, în ce figură, în ce scenă din Evanghelie m-aş pune? Aş putea să mă pun acolo unde Petru, pe lac, după ce a avut curajul să păşească pe apă, zice: „Doamne, nu pot!” M-aş putea aşeza între apostolii care, în faţa mulţimii care cere pâine, spun: „Doamne, unde să mergem, cum să facem?” Sau m-aş putea recunoaşte şi oglindi în oricare altă scenă din Evanghelie sau în cuvintele unui psalm care îmi exprimă cu adevărat starea sufletească.
E foarte important să verificăm şi să-i învăţăm şi pe alţii să găsească aceste puncte de plecare, fiindcă pe acest temei se poate lucra. De aici se pot dezvolta aptitudinile de rugăciune şi o atitudine autentică de dialog cu Dumnezeu, dialog ce nu porneşte de la realităţi induse în mod artificial, ci de la adevărul personal.
(Carlo Maria Martini, „Itinerariu de rugăciune cu evanghelistul Luca”, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, 2001, 90 pag., 3.5 lei, comandă aici)
(va urma)
E surprinzator cum de fiecare data cand citesc aceste postari raspunsurile la intrebari izvorasc rapid din inima revarsandu-se in afara.Azi primul gand a fost ca eu ma ragasesc cu siguranta in aceasta scena din Matei , cap 26:
“6. Cand era Isus in Betania, in casa lui Simon, leprosul,
7. s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; si, pe cand statea El la masa, ea a turnat mirul pe capul Lui.
8. Ucenicilor le-a fost necaz, cand au vazut lucrul acesta, si au zis: “Ce rost are risipa aceasta?
9. Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, si banii sa se dea saracilor.”
10. Cand a auzit Isus, le-a zis: “De ce faceti suparare femeii? Ea a facut un lucru frumos fata de Mine.
11. Pentru ca pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna.
12. Daca a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a facut lucrul acesta in vederea pregatirii Mele pentru ingropare.
13. Adevarat va spun ca oriunde va fi propovaduita Evanghelia aceasta, in toata lumea, se va spune si ce a facut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata Iubirea Sa!
Acela a fost primul gand.Acum ,cateva clipe, in timp ce rosteam Rozarul Indurarii Divine, m-am vazut in locul Veronicai care i-a sters Fata lui Isus, in locul lui Simion Cireneul,ajutandu-l pe Isus sa duca Crucea si in locul talharului de pe Cruce care a rostit aceste cuvinte:
“40. Dar celalalt l-a infruntat si i-a zis: “Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care esti sub aceeasi osanda?
41. Pentru noi este drept, caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre; dar Omul acesta n-a facut niciun rau.”
42. Si a zis lui Isus: “Doamne, adu-Ti aminte de mine, cand vei veni in Imparatia Ta!”
Si sincer , imi doresc sa aud si eu raspunsul lui Isus:
“Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai.”
Cu blandul Isus sa va binecuvanteze Fecioara de Sus!
Eu mai degraba ma vad in Petru si nu doar in momentele “bune” ale sale ci si cand de trei ori s-a lepadat de Isus si apoi a plans amar.
Păi, staţi foarte bine ! Eu mă văd în Iuda…
Pingback: Carlo Maria Martini, „Intrarea în rugăciune” (6) « Deus meus in te confido (Ps 25,2)