Biserica Catolică dedică luna în care ne aflăm Sfintei Fecioare Maria, Regina Sfântului Rozariu, pe care o sărbătoreşte azi. Şi pentru că acest obiect religios a ajuns să facă parte, într-un fel sau altul, din cotidianul multora dintre noi (credincioşi sau nu, catolici sau nu), iată câteva cuvinte despre Rozariu…    

Ce  este un Rozariu?

Un şîrag de mătănii folosit pentru rugăciune. Papa Paul VI-lea a numit Rozariul „Biblia celor care nu ştiu carte”.

Ce nu este un Rozariu?

Nu este o bijuterie (o, câţi tineri îl poartă la gât şi cu el de gât păcătuiesc în fel în chip). Nu este nici obiect decorativ (căci îl vedem spânzurat de nenumărate oglinzi retrovizoare). Nu este nici amuletă cu puteri magice (adică purtarea lui în poşetă nu garantează mântuirea).

Rozarii vii şi rozarii moarte

Rozariile abadonate unor scopuri pur decorative sunt rozarii moarte. Un rozariu devine viu atunci când este luat de la gât, coborât de la oglindă, scos la lumină din poşetă şi odată cu rostogolirea boabelor lui printre degete inima noastră este învăluită în frumoasa rugăciune ce însoţeşte obiectul.        

Când a apărut practica recitării Rozariului?

Originea rugăciunii Rozariului este incertă. Cel care este creditat ca fiind iniţiatorul oficial al rugăciunii este sfântul Dominic (care a trăit in sec. al XII-lea), căruia i s-a arătat Sfânta Fecioară când el i-a implorat ajutorul în vremea în care erezia albigenzilor devasta zona din jurul oraşului Toulouse din Franţa. Răspunsul Sfintei Fecioare a fost acela că l-a învăţat pe sfântul Dominic rugăciunea Rozariului ca antidot împotriva ereziei şi păcatului.

Cum se recită Rozariul

Devoţiunea s-a dezvoltat ca urmare a dorinţei laicilor de a avea o formă de rugăciune similară celei practicate de călugări, care se rugau cei 150 de Psalmi din Biblie. Credincioşii, mai cu seamă cei care nu ştiau carte, au început să recite 150 de Tatăl nostru în locul psalmilor, ţinând socoteala pe un şirag de 150 de mărgele. Alţi credincioşi recitau 150 de Bucură-te, Marie (într-o formă diferită de cea pe care o cunoaştem astăzi, şi anume doar salutul îngerului), completate cu versete din Psalmi, devoţiune cunoscută ca Psaltirea Sfintei Fecioare. Cu timpul au fost adăugate misterele din viaţa lui Cristos, pentru a-l păstra pe Mântuitor în centrul devoţiunii.    

Forma actuală a rugăciunii Rozariului s-a definitivat în sec. XIV şi XV. Un călugăr cartuzian a împărţit cele 150 de Bucură-te, Marie în 15 decade, fiecare fiind precedată de Rugăciunea domnească.  Rozariul complet (numit şi dominican) conţine 15 mistere, adică 15 decade. 

Devoţiunea a fost aprobată oficial de papa Pius al V-lea în 1569, care a adăugat şi partea a doua a rugăciunii Bucură-te, Marie.

Pentru următorii 400 de ani, rugăciunea Rozariului a rămas neschimbată. În vremurile noastre, papa Ioan Paul al II-lea a adăugat Misterele de lumină. 

Când şi unde se recită Rozariul

Oricând şi oriunde. Rozariul poate însoţi toţii paşii noştri. Dimineaţa în drum spre serviciu. Pe stradă, în metrou, în maşină. La coada de la hipermarket. Seara, înainte de culcare. Oricând avem nevoie de un dialog cu Maica Domnului şi cu Isus.